Teatru

In fiecare zi acelasi spectacol. Se ridica Cortina si in fata mea se perinda aceleasi fete obosite, desfigurate. Unii au muncit prea mult, altii s-au bucurat de prea multe, unii au suferit,altii au avut totul de-a gata, dar toti arata la fel in final. Mereu alti actori dar mereu aceleasi fete, aceleasi priviri, aceleasi obiceiuri. Mi-e din ce in ce mai greu sa le zambesc . Ma trezesc uitandu-ma in gol, fara sa retin infatisarea, prea multe figuri si totul se rezuma brusc la numarul mesei la care s-au asezat. Am obosit sa port discutii fara rost, sa intreb lucruri care nu ma intereseaza si sa raspund la intrebari lipsite de sens. Ma plictisesc rusii care beau prea mult si se uita ca din ceata la mine sa-mi ceara inca un pahar de cognac, in rusa normal. Ma enerveaza italienii care sunt prea orgoliosi sa vorbeasca in engleza si englezii care se aseaza 20 la masa si comanda cate 2, 3 bauturi pentru fiecare, pentru ca de fiecare data cand te vad sa-si aduca aminte ca mai vor ceva de baut. Imi displac francezii care se aseaza 20 la masa si comanda doar 3 coctailuri pentru copii. Nu-mi plac indienii care beau ciocolata calda ca pe apa si ma intreaba mereu cum ma cheama de parca numele meu le-ar putea spune ceva despre mine… Sunt mereu alti turisti dar obiceiurile sunt aceleasi. Nimic nu se schimba, ia doar o alta forma. Mii de papusi care iau viata in momentul in care intra in hotel si mor imediat ce ies pe usa, trec prin fata mea fara sa lase nici o amprenta, fara sa ma miste.