1 mai plin de soare si culoare

Atat de mult mi-am dorit sa ajung la mare de 1 mai…sa stau pe plaja, sa inghet de frig, sa ma uit la valuri si sa ma pierd in ele, sa stau in bratele cuiva drag si sa uit de frig, sa visez uitandu-ma la stele si sa stiu ca sunt doar vise…dar n-am ajuns 

Vineri seara pe la 22.00 am verificat merul trenurilor intr-un acces de nebunie hotarata sa plec la mare singura, mi-am dat seama insa ca m-am trezit prea tarziu si era practic imposibil sa ajug la tren intr-un timp atat de scurt…si am inceput sa plang…da, pentru asta aveam timp suficient…sigur ca unii prietenii au ras copios pe seama infantilitatii mele, but i don’t care .

Chiar daca n-am reusit sa fiu de 1 mai la mare, am mers pe Bucium, la o casuta de vis, am facut gratarul specific zilei de 1 mai (trebuie sa recuosc ca nu eu, am fost rasfatata), m-am imbracat cat de colorat am reusit (ciorapi mov, rochie verde in carouri, bluza albastra, unghii colorate in rosu aprins si un cleste de par galben in forma de floare…aproape ca un clown),  mi-am luat ochelarii de soare si carticica mea despre marketing si m-am intins ca un motan la soare. A fost placut, nici nu stiu cum au trecut orele. Seara am iesit la o bere rece si la ceoace @Iasi

Astazi, aceeasi gradina, acelasi foisor, aceeasi patura si aceeasi eu, la fel de viu imbracata ca si ieri, cu multe nuante de roz si timpul a trecut la fel de repede. Acum pe seara s-a lasat rece si a trebuit sa-mi mut buna dispozitie in living, pe canapea, acoperita cu o parura pufoasa si cu un dispozitiv de magnetoteapie pe frunte, pentru relaxare…e bine ca am laptopul si muzica cu mine.

Stau si ma gandesc acum, cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu modul asta de viata, cu spatiul asta pe care nu l-am avut pana acum, cu barul de la bucatarie, camera mea uriasa, gradina si leaganul, privelistea superba, totul e asa cum trebuie sa fie…si totusi, trebuie sa ma ciupesc si sa-mi dau seama ca nu pot avea toate astea, nu inca.

Anyway, am avut parte de un alt weekend placut, alaturi de persoane placute, un alt weekend departe de aglomeratia gandurilor de-acasa.

Wish you a great new week, full of smiles

Weekend

Weekend-ul asta nu am stat in casa. Nu am vrut, am refuzat cu indarjire sa mai petrec macar o clipa  gandindu-ma la ce nu am. Am hotarat ca e mult mai bine sa ma bucur de ceea ce am.

Sambata am iesit la bere de pe la 3, m-am plimbat si am stat in parc pe banca, uitandu-ma la stele pana tarziu si a fost linistitor.

Duminica am fost la #HaiLaFotbal, desi nu eram foarte hotarata sa merg. Am ajuns acasa si in mai putin de jumatate de ora am iesit iar, nu de alta dar aveam senzatia ca ma sufoc in casa, trebuia sa ies, altfel as fi cazut in prapastia cu depresie din nou.

Am iesit la plimbare in Copou cu Lucicx asadar. Ne-am plimbat pana pe la 9 si desi se lasase seara, era inca frumos afara si perfect de stat in parc pe o banca.

M-am intalnit apoi cu Alexandra si ne-am plimbat prin mall pana cand baietii cu care urma sa iesim ajungeau . Oh, unde ati mai vazut voi sa asteptam noi baietii o ora pana ies din casa?? ). La 22.00 eram in Motor si am prins exact ultimele 10 minute in care fiecare echipa a dat cate 2 goluri, foarte tare! Baietii au jucat biliard apoi, eu si cu Alexandra sperad ca Rares sa castige…avand in vedere ca daca ar fi castigat ar fi facut streaptease pe masina…damn, ce-am ratat!

A fost suficient sa arunc o privire prin Motor ca sa-mi dau seama ca nu e nimic interesant prin preajma, am avut insa subiecte de discutat….situatie: un tip isi tine sticla de bere numai intre picioare, si intrebarea mea logica a fost de ce? Off, cat de usor poti interpreta limbajul nonverbal…Explicatia Alexandrei a fost mai mult decat interesanta, dar nu e cazul sa detaliez acum .

Dupa biliard li s-a facut foame baietilor si astfel am colindat iarasi Iasul in speranta ca dupa 12 noaptea inca mai putem gasi un loc unde sa mancam bine. N-am gasit ce-am vrut si am sfarsit prin a manca la Magic in Tudor…oricum nu aveam foarte multe variante (si da, stiu ca nu e bine sa mananc la 1, 2 noaptea pizza, but that is life). In felul asta am ajuns acasa pe la 3 si am adormit pe la 4, dar m-am simtit bine, am ras mai mult decat am ras toata saptamana, am zambit si am uitat de mine pentru cateva ore, witch is a good thing I guess.

In mare a fost un weekend in care m-am simtit bine pentru ca asta am vrut sa fac, sa ma simt bine, sa las lucrurile sa se intample fara sa ma mai ingrijorez, sa traiesc fara sa gandesc prea mult, sa ma bucur de ce am, nu sa plang dupa ce nu pot avea, sa ma multumesc cu mine asa cum sunt.

E interesant de incercat felul asta de a vedea lucrurile macar uneori.

O zi super,

Raluca

Random

Ce obosit pot fi, ia-ma la tine…
Unde e linistea ce-o aveam cand eram cu tine?

Ai simtit vreodata pana acum nevoia disperata de a fugi? Ai inchis pana acum ochii atat de tare incat aproape credeai ca poti ajunge in alta parte? Ai trait pana acum sentimentul care te facea sa simti ca esti in cel mai nepotrivit loc din lume la un moment dat? Ai fi fost in stare sa dai orice numai sa scapi dintr-o anumita conjunctura?

Daca nu, te poti considera norocos…eu ma simt insa ca si cand as fi straina in propria mea lume. Da, e lumea pe care am creat-o chiar eu, sunt personajele povestii pe care eu o scriu. Ar trebui sa pot controla si decide ce se intampla in poveste…si totusi… Ce se intampla cand personajele povestii mele decid ca pot rupe sforile prin care le controlez si pot actiona independent de vointa mea? Ce se intampla cand pierd controlul? Ce se intampla cand chiar eu, ca personaj implicat in poveste, uit sa tin cont de ce vreau  si actionez intamplator, fara nici o noima, fara nici un scop?

Nu stiu…tot ce stiu e ca eu nu mai decid si mi-e frig.

Nu prea am noima azi, i know…am avut un “cosmar dragut” aseara care m-a pus pe ganduri. Oare inconstientul incearca sa-mi transmita ceva?

Cine fuge cu mine? Let’s just scuttle away!

Online Career Day & Blogmeet nr.27 la Ciric

Ieri a fost o zi plina, m-am trezit inca de la ora 6 si-un pic pentru a ajunge la a 2-a editie Online Career Day. Prezentarile s-au  terminat pe la 14.30 si de acolo am mers la Gratarmeet/Blogmeet-ul cu nr.27 la Ciric. Ideea intalnirii in aer liber a fost super, mai ales ca a inceput sa vina primavara, timid dar sigur (trebuie sa recunosc totusi ca mi-a fost putin frig). Iesirea la gratar a fost sponsorizata de Windows cu licenta si cred ca au fost mai mult de 30 de persoane (sper sa nu gresesc). Am ajuns acasa pe la 22:00  si mama a ramas surprinsa ca mai ajung si acasa…:P

Fotografii de la Online Career Day am vazut la www.mariussescu.ro

Fotografii si filmulete de la Gratarmeet puteti vedea la:www.phonecto.com, la  rpx.kicks-ass.net si la iustin.info

Enjoy!

Nu am chef azi

Ma gandeam sa postez cateva printuri interesante pe care le-am gasit zilele trecute dar mi-am dat seama ca azi chiar nu am chef. Nu am chef sa fac nimic…ma simt atat de bine doar stand in fotoliu si ascultand muzica incat orice altceva mi se pare ca ar presupune prea multa energie…si n-am chef.

Aseara s-a intrerupt curentul, si nu putin, de la 22:30 pana pe la 4 dimineata si ma gandeam ca daca cineva vrea sa ma pedepseasca vreodata, asta ar fi modul cel mai eficient: sa intrerupa curentul exact in perioada in care stau pe internet. Nu m-ar fi deranjat atat de tare poate, dar ca de obicei, nu am reusit sa adorm inainte de 1.00, 2.00 (da, constiinta probabil) si ce naiba sa faci in casa, la 1.00, 2.00 fara electricitate?

Am avut timp suficient insa sa stau si sa observ cat de trist si sumbru arata cartierul asta noaptea…si daca mi-ar fi fost frica de intuneric ce m-as fi facut?

Poate mai pe seara imi trece starea asta plictisitor de plictisita si ies la o bere/suc/vin fiert sau whatever…
Now, going back to my youtube  songs.

Enjoy and have a great day!

Mi-e dor de mine

Mi-e dor de mine de altadata, de mine care putea trece peste munti pentru a realiza ceva, de mine care nu tinea cont de parerea celorlalti daca era convinsa ca ce face e bine, de mine care avea principii pe care nu le-ar fi incalcat in veci, ce s-a intamplat cu mine? unde e raluca?

Ma uit in oglinda si nu ma vad. Arata ca mine, vorbeste ca mine dar nu sunt eu. In ultimul timp din ce in ce mai mult am observat ca am inceput sa fac lucruri pe care eram sigura ca nu o sa le fac niciodata, si ma gandesc acum…oare e posibil sa te cunosti cu adevarat? Ei bine, sigur nu!. N-am nici cea mai vaga idee cine sunt, ce fac, ce caut si de ce sunt aici, insa timpul nu se opreste, nu poate fi oprit, nu am timp sa stau si sa imi dau seama cine sunt cu adevarat. Viata isi urmeaza cursul ei real si eu incerc in continuu sa ma prind din urma, alerg dupa mine dar nu reusesc sa ma intalnesc cu cea care sunt acum.

Stiu ca asa ii e destinat firii umane, sa fie schimbatoare… dar cu cat trece mai mult timp, cu cat cresc mai mult, cu atat ma indepartez mai mult de ceea ce vreau sa fiu, de ideea de “mine”!

As vrea ca primavara asta sa ma primesc pe mine in dar, sa imi dau seama cine sunt si ce vreau.

O primavara frumoasa tuturor!