De ce "Exist, deci cuget" si nu "Cuget, deci eixst"

Daca ar fi sa fac un inventar al erorilor carteziene, as putea sa scriu destul de mult(modelele de tip ceasornic fiind doar un eemplu). Ma multumesc insa prin a fi total impotriva relatiei propuse de el intre minte si corp. Afirmatiile conform carora la inceput a fost gandirea si apoi fiinta si separarea totala pe care o face intre trup si minte sunt total aberante. Cred ca acum majoritatea sunt de acord ca mai intai este fiinta si apoi ratiunea, incepem prin a fi si abia mai tarziu gandim. In sfarsit, mi se pare total logic sa afirm ca gandim numai in masura in care suntem. Daca nu am fi, cum am putea gandi…? Si pana la urma este posibila cognitia fara eistenta materiala?…
Cred ca am tendinta sa devin mult prea filosofica si in consecinta iritanta. Cred ca totusi ati inteles ce incercam sa spun, deci e ok.
Concluzie: never: “Cuget, deci exist !” ci ” Exist, deci cuget”…desi si aici apar variatii. A eixsta nu implica neaparat a gandi, dar macar ai contetul necesar in care poti sa iti manifesti superioritatea ca specie. Daca alegi sa te ghidezi dupa instincte totusi, lucrul asta e total plauzibil, avand in vedere ca sunt multi care Eixsta si nu gandesc! A nu se intelege insa ca mie nu mi se intampla de foarte multe ori sa ma trezesc ca eist dar nu gandesc…poate ca de mai multe ori de cat mi-as dori!…