Schimbări

M-am confruntat din nou cu situația neplăcută de a simți ce înseamnă să pierzi pe cieva drag. Nu sunt o persoană care plânge ușor, nu mă impresionează obișnuitul și ca să fiu mișcată e nevoie de mai mult decât de niște ochi de pisică alintată. Când însă vezi cum se scurge viața din cineva la care ții, când trebuie să accepți că nu mai există nici o cale de întoarcere, e imposibil să nu fii mișcat și să nu plângi ca un copil.

Viața își urmează calea, revine la normal mult prea repede și îți impune să te adaptezi ritmului alert în care se desfășoară totul.  Asta a trebuit să fac întrucât am avut examenul de licență și e clar că nu te întreabă nimeni ce e cu tine în sală ci doar ce știi și cum știi să prezinți. A fost bine la licență și sunt mulțumită pentru că am terminat facultatea în sfârșit.

Am ieșit cu cineva două săptămîni. Cred însă că nu sunt pregătită să construiesc din nou o relație de durată, sau poate că trecutul nu-mi dă voie să continui încă. Nu știu ce e, cert e că lucrurile se claifică în timp și sper să fie așa și în cazul ăsta.

Ultima săptămână surioara mea micuță și drăguță a stat acasă și mi-a reamintit de timpurile în care încă eram toți. Îmi place cand vine acasă, mereu am ceva de învățat de la ea. E foarte informată în ceea ce privește nutriția și menținerea ”spiritului tânăr” și-mi place să fur mici trucuri de la ea. A plecat azi în Danemarca pentru 2 luni de zile. Ce mult mi-ar fi plăcut să mă ascund în bagajele ei și să plec și eu…

Să fugi nu e întotdeauna  o soluție însă, așa că m-am hotărât să ma înscriu la master și să fac lucrurile în ordinea în care trebuie făcute. Trebuie doar să mă hotărăsc ce vreau să studiez și asta nu e ușor.

Sper ca lucrurile să-și schimbe nuanța cenușie cât mai curând.

Cum e aproape jumătatea lui iulie, vă urez vacanță plăcută.

Enjoy

Cine esti? Cine sunt?

Cine ești,cine sunt, ce mai beau, ce mai cânt? Ce mai fac, ce mai simt? Oare mai pot să mint? Cine sunt, cine ești, oare mă mai iubești? Cine e, cine nu, care eu, care tu?

Ce bine se potrivește melodia asta cu starea mea de spirit de acum…

În altă ordine de idei am predat licența, am scapat de un stres. Trebuie să o susțin și apoi pot spune liniștită că am terminat facultatea.  Chiar dacă nu știu foarte clar ce-o să fac după, abia aștept să termin. În plus, înapoi nu mai pot merge, așa că tot înainte!

Enjoy!

Simplele lucruri complicate

Se pleca de la urmatoarea fraza:

* Proiectele trebuie predate pana pe 31 mai, la Catedra de Drept.

- 31 mai – in drum spre facultate:

- Alex,ai cartea pentru examenul de la Chiriac?

- Da.

- Hai sa o scot si eu, oricum trebuie sa imi scot si proiectul pentru Dreptul comunicarii.

………………………girls small talking………………………………

- Buna ziua,  o singura fata, alb negru…

….aaaa, stati, proiectul meu avea pagina de prezentare, si antet, subsol, bibliografie… alt font, alt totul…

- Imi pare rau domnisoara, asta e documentul dumnneavoastra.

Imi iau nervoasa stick-ul, merg la alt copy center, noroc ca imi trimisesem proiectul si pe mail.

- Un singur exemplar?

- aaaa… stati, proiectul meu avea pagina de prezentare, si antet, subsol, bibliografie… alt font…

Am mers la biblioteca pentru a-mi reface total proiectul pentru ca din nu stiu ce motiv am pus pe stick cu totul altceva ( da, stiu din ce motiv, sunt aiurita, asta ar trebui sa explice lucrurile). Macar aveam cartea pt examenul de a 2-a zi…

Dupa o ora, cu emotii, la copy center…de data asta proiectul e ok, il scot, aranjez si plec spre facultate.

Secretariat:

- Nu va suparati stiti cumva unde este Catedra de Drept?

- Care catedra?

- De Drept.

- Da, sunt mai multe…

Ok…ma intalnesc cu secretara de la Filosofie afara:

- Ce bine ca va vad, stiti cumva unde este Catedra de Drept?

- Dar sunt mai multe.

ah….minunat

- Pai, stiti, domnul prof. Balan a spus ca trebuie sa predam proiectul la Catedra de Drept.

- Aaaa, dl. prof. Balan…pai, urca scarile la etajul unu, trebuie sa gasessti Secretariatul Facultatii de Drept si langa este Catedra dl. prof, scrie numele lui pe usa.

Etajul unu…secretariat…nici o usa cu numele dl. prof … ma mai uit o data, poate am omis… Nu!

Ma intorc la orar, verific numele pentru a fi sigura…etajul unu….secretariat…nici o usa cu numele dl. prof.

Intru la Secretariat:

- Nu va suparati, stiti cumva unde l-as putea gasi pe dl. prof Bejan?

- De la ce facultate domnisoara?

- De la facultatea de Drept

- Nu avem nici un prof. Bejan.

- mmm, ma scuzati, Balan

- Balan da, dar care dintre ei?Sunt doi.

…………….. pfff…………

Orar…verific numele, etajul unu, secretariat, ii spun care Balan.

- Da, dl. prof nu este acum la facultate

- ???

- Ii puteti lasa proiectul in casuta postala.

Caut casuta postala si las proiectul.

Sper sa fi ajuns la el dar asta, asta e ceea ce numesc eu o zi proasta!

Now smile !

Punct si de la capat…

Timpul trece mai repede decat am vrea noi sa treaca uneori. Nu putem opri timpul. Trecem prin timp si timpul trece prin noi. Important e cum trecem prin el sau cum il lasam sa treaca prin noi si mai ales cum profitam de trecerea lui.

La inceput mi se parea mult, un drum lung, mult prea lung…acum mi se pare ca a trecut prea repede. Au trecut trei ani de cand am inceput facultatea, trei ani de cand impart cu profesorii, colegii, salile renovate sau nu, cursurile si examenele o parte importanta din timpul meu…si uite ca acum am ajuns la final. Nu pot spera decat ca au fost trei ani producitivi in care am invatat ceva, sau mai mult, ceva ce ma va ajuta in viitor.

Cu gandurile astea parasesc bancile facultatii, cu amintiri, sperante, cunostinte si prieteni, toate adunate intr-un sac mare pe care o sa-l port cu mine mereu.

Sper ca tot ce am trait in cei trei ani de zile sa fie in favoarea mea si timpul sa treaca in continuare la fel de greu si usor, la fel de bine si frumos.

Astept cursul festiv pentru a-mi intari convingerea ca s-a terminat.

Da…si succes la licenta

Comunicatorii comunica.

Sigur ca ar trebui sa dorm la ora asta sau macar sa invat pentru gradinaru, ca doar maine am examen, si normal ca nu fac nici unul din lucrurile astea din moment ce mi se pare mult mai funny sa stau si sa tastez la pc.
E de inteles in cazul asta de ce prefer sa merg la biblioteca sa ma “destept”…macar acolo nu ma distrage chestia asta patrata, cu care ma conectez “to the world wide web ” ( asta sigur, daca nu o iau dupa mine si acolo).
In seara asta am avut placerea extraordinara de a primi pe mail 22 de mesaje cu subiectul – frustrat -…pai, e normal, si eu am sfarsit prin a fi frustrata dupa ce le-am citit si am obdervat ca mi-am pierdut jumarate de ora ( in care, oricum nu as fi facut nimic mai eficient, dar nu conteaza) asistand la cearta puerila dintre colegii de facultate.
Pai bine, da ce vreti voi copii…sa fiti luati in seama?, sa va raspunda sefa de an?…sa primiti informatii de la profesori?…:))))..serios?…you make me laugh! Come on, wake up!, dupa doi ani si jumatate de facultate ( pentru care din nefericire unii mai si platesc sume considerabile, facand cursurile si seminariile in diferite locatii cu denumire de corpuri universitare ce tind sa se transforme oricand in moloz) inca mai credeti in povesti? Ma gandeam ca v-ati obisnuit cu indiferenta, birocratia si comunicarea deficitara…sau poate inca mai sperati ca fiind la Comunicare si Relatii Publice, comunicarea ar putea sa functioneze eficint? Eu m-am resemnat de mult!
In alta oridine de idei, cearta dintre colegii mei dragi, nu avea nimic de-a face cu pr-ul sau comunicarea ( “Alo, gara! Mai calmati-va ca-mi spamati inbox-ul..”) desi un anonim simpatic isi incepea mesajul prin formula “Stimati viitori pr-isti”..bla! E destul de evident pentru mine ca mai mult de jumatate  trei sferturi din studentii de la profilul asta nu au nici un viitor in domeniu, sper doar ca eu sa nu fiu unul din cazurile astea de pierdere de vreme pentru obtinerea unei diplome lipsite de valoare.
Si uite ca de cand scriu postul asta, am mai primit un raspuns la subiectul mult discutat in seara asta…cine, de ce, pentru ce e frustrat…si concluzionez: foarte multi sunt cei frustrati si cred, si mai multi sunt cei ce au sfarsit prin a fi frustrati in urma “spamarii imboxului”

La cat mai multa comunicare eficienta!
Good luck and good bye!